fbpx

    Ce inseamna adaptarea la terapie?  La ce sa ma astept cand duc copilul intr-un centru si incepe terapia? Cum o  sa invete? Oare o sa ii placa de terapeut? Va fi bine? Cum imi dau seama ca lucrurile evolueaza corect?

        Cea mai mare parte din parinti isi pun aceste intrebari legitime si prezinta ingrijorari majore  legate de inceperea programului de terapie, de noutatea cu care se confrunta si, de ce nu, cu un domeniu total necunoscut pentru ei , un domeniu ce vor sa il cunoasca, sa invete si sa faca tot ce e mai bine pentru binele copilului lor.

De asemenea, nu de putine ori – chiar si terapeutii manifesta anxietate cand vine vorba de adaptarea copilului la terapie. Si ei isi pun intrebari. Oare o sa planga? O sa planga mult? Ce fac daca nu il pot opri din plans? Este bine sa stea parintele in cabinet sau mai bine ii zic sa iasa?  Ce va spune parintele daca ii zic sa introduca un set de reguli? Parintele ma va intelege sau va fi reticent la schimbare?

  Adaptarea inseamna, printre altele, multa rabdare si multa incredere reciproca. Inseamna sa lasi copilul in grija unui terapeut si sa simti ca poti avea incredere. Inseamna ca trebuie sa dai timp copilului sa prinda si el incredere in noua persoana ce intra in viata lui.
Inseamna sa o iei usor si sa il validezi emotional.

La Evolution Center noi avem sedinte individuale cu parintii in care discutam detaliat ce inseamna autismul, care sunt pasii de recuperare, la ce ne asteptam in faza de adaptare si ce asteptari ne putem seta.

Cat dureaza adaptarea? Adaptarea dureaza, de regula, intre doua saptamani, o luna pana la 3 luni. Asta depinde foarte mult de ritmul copilului si nevoile sale emotionale. Sunt copii ce vin din familii hiperprotective si atunci, adaptarea este mult infranata. Pentru ca, dincolo de autism, exista mama care a preintampinat orice nevoie a copilului, a anticipat fiecare dorinta si a fost prezenta secunda de secunda in viata copilului. Sunt copii ce au comorbiditati precum ADHD si ii fac sa devina mai agitati, mai opozanti.

        Recomandare:  tineti cont de istoricul copilului, ritmul lui si nevoile sale emotionale. Aflati tipul de model emotional oferit in familie pentru a intelege mai bine toate aceste aspecte. Vorbiti deschis cu familia, sprijiniti si incurajati parintii.

Eu observ mult tiparele lor de interactiune. Oglindesc asta parintilor si le ofer sugestii de otimizare a relatiei. De multe ori discutam in sedinte separate, destinate parintilor, alteori – chiar in timpul sedintei cu copilul. Asa am ocazia sa le explic reactia copilului sau ce transmite cel mic. Multi parinti sunt in dilema deoarece nu il inteleg de ce reactioneaza intr-un anumit fel copilul lor.

   Ce trebuie sa faca parintii? Intodeauna aveti incredere in specialistul din fata dumneavoastra si ascultati recomandarile oferite, punand in practica ce va solicita. Cu siguranta, acesta gaseste solutia potrivita copilului dumneavoastra. Parintii trebuie sa aiba din nou rabdare si sa vada copilul dincolo de un diagnostic si dincolo de un proces.
     Temerile cele mai mari ale parintilor, in special in Romania, ce trec prin faza de adaptare cu copiii sunt următoarele:
– Pierd timp
– Pierd bani
– De ce nu il ia pur si simplu si sa se descurce cu el?

Adaptarea este piatra de temelie. Cum sa faci o casa daca nu ai fundatie solida? Cum sa te grabesti daca o fisura poate sa darame constructia?
       Pentru ca în România oamenii muncesc din greu pentru fiecare leu si ar vrea sa vada valoarea pt fiecare secunda de terapie, de multe ori punand presiune pe copil si neluand in calcul nimic din tot ce simte emotional.
       Pentru ca exista impresia ca daca nu vedem rezultate semnificative în câteva saptamani, atunci nu se merita si se pierd bani – pentru ca de multe ori se gandeste mai mult in bani decat in emotii si progrese.
        Pentru ca multi nu au bani sa faca o interventie “ca la carte” – a se citi – asa cum o recomanda specialistul coordonator, dar parintii sunt dezamagiti din nou ca nu vad progrese. 
       Pentru ca fie – nu sunt bani sa se abordeze terapia intregii familii, fie – parintii din România nu sunt dispusi sa se schimbe, sa inteleaga sau sa accepte ca psihoterapia vindeca, nu stigmatizeaza. Pentru ca o mama depasita de situatie e mai ineficienta pentru copilul ei, iar un diagnostic greu darama la pamant orice om oricat de echilibrat ar fi. Iar, psihoterapia familiei invata parintii sa faca fata.
        Insa, multi parinti considera ca “Nu eu am nevoie! Cat platesc eu o sedinta de psihoterapie, mai bine face el mai mult!” 
Mai mult nu inseamna mereu mai bun  – daca parintii sunt ineficienti pentru ca sunt inca daramati la pământ si inca nu stiu sa faca fata diagnosticului.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *