fbpx

Adolescentii si adictiie : o perspectiva noua asupra modului in care invatam sa le reducem din suferinta. De la trauma, la modelare sociala

Adolescentii si adictiie : o perspectiva noua asupra modului in care invatam sa le reducem din suferinta. De la trauma, la modelare sociala.

Te-ai întrebat vreodată ce se ascunde în spatele adictiilor? De unde vine setea această nepotolita a unora pentru relaxare, plăcere, fericire? Cand ajunge omul sa se îndepărteze de el si de realitate? Ce vrea sa aline, sa amorteasca sau din contra ce vrea sa deblocheze sa controleze? Poate ca realitatea il raneste prea tare. Poate ca a obosit sa lupte, sau poate ca nu a știut niciodată sa o facă. Cine sunt cei mai vulnerabili in fața dependentelor si ce ii caracterizează ?

Articolul următor își propune să răspundă întrebărilor de mai sus într-un mod calr si concis aducand in discuție cele mai noi cercetări despre adictii si despre cum sa le înțelegem si sa le soluționam .

Ce se ascunde în spatele adictiilor? aceasta întrebare este conectata de întrebarea : care sunt cei mai vulnerabili in față adictiilor si ce ii caracterizează? Iata cum psihotraumatologia se împletește cu psihologia dezvoltarii.

Dr.Gabor Mate, unul dintre cei mai renumiti specialisti ce se ocupa cu studiul adictiilor si tratarea traumelor, este de parere ca toate adictiile pot fi conectate cu o experienta dureroasa si ca traumele timpurii au consecinte asupra modului in care oamenii raspund la stres pe tot parcursul vietii. El afirma: „Dependenta e o gaura neagra. Cu cat ii oferi mai mult, cu atat vrea mai mult. Nu face decat sa corupa tot ce atinge. Persoana dependenta se ascunde rusinata prin colturile intunecate ale propriei existente”.

Psihologia traumei ne învață ca psihicul in mod natural cauta sa elimine suferința, sa o înțeleagă sau sa ii dea sens iar acolo unde este prea multa, ca sa poată sa supraviețuiască, ii face loc splitarii sau clivajului. Ne rupem si negam acele evenimente neplăcute, dureroase acele evenimente carora nu am putut sa le facem față, in fata carora am fost neputincioși, vulnerabili si neprotejați.

Reacțiile la trauma apar atat fiziologic (furnicaturi, dureri, palpitatii etc); cognitiv (schimbarea modului in care percepi viata etc) cat si afectiv (teama, anxietate, vonovatie, furie etc), comportamental (evitarea activitatilor ce au legatura cu trauma, dificultati in a adormi etc) perturband funcționarea normala a organismului si construind baza pentru adictii. Studiile ne arata ca expunerea la experiențe nefavorabile în copilărie (ACE) este asociată cu șansele crescute de comportamente cu risc ridicat și rezultate adverse pentru sănătate.

Dar care sunt persoanele vulnerabile?

       Persoanele predispuse implicarii in comportamente de adictie sunt:

  • tinerii si adolscentii pentru ca traverseaza o perioada de instabilitate afectiva, au o sugestibilitatea crescuta, au comportamente si reactii de tip impulsiv. Totusi, cei mai multi adolescenti care cad prada adictiilor sunt cei care se confrunta cu imagini parentale perturbate: grad redus de securitate in familie, lipsa de afectivitate, devalorizarea parintelui ;
  • persoanele cu o structura de personalitate de tip impulsiv si (compulsiv, de tip nevrotic);
  • copiii care un un temperament caracterizat de labilitate marita si intensitatea afectului mai mare comparativ cu media copiilor de aceasi varsta, capacitate mica de adaptare la schimbare.
  • persoanele ce provin din familii dezorganizate unde exista o cazuistica bogata in aparitia bolilor mintale si tulburarilor de persoanlitate- exista trauma;
  • persoane cu istoric traumatizant: abandon, neglijare, abuz, agresiuni fizice si emotionale, prezenta divortului, a saraciei, care nu beneficiaza de suport social, afectiv Mate ne invata ca lipsa prezentei materne si alte tipuri de neajunsuri in timpul copilariei mici, conduc la cronicizarea nivelului hormonului de stres, a sistemului de dopamina si perturba dezvoltarea normala a creierului. In plus, se diminueaza prezenta de oxitocina, element vital pentru a trai experienta iubirii si chiar pentru mentinerea relatiilor . „Persoanele carora le e dificil sa aiba relatii umane intime, sunt predispusi la dependenta; pot apela la droguri ca la niste lubrifianti sociali’’( Dr.Gabor Mate)

Ești adolescent!? E bine sa afli ca adolescenta e o etapa deosebit de importanta in dezvoltarea noastra unde orice decizie luata are un ecou mai tarziu. Unde mentinerea comportamentelor de adictie prezic abandonul școlar, infracționalitatea si apariția tulburărilor de comportament, afective. Pubertatea reprezintă etapă unor schimbări tumultoase în întreagă viață a tinerilor si e bine sa recunoaștem nevoia lor de a fi acceptați, încurajați și temperați atunci când este cazul. Căci modificarea compoziției hormonale din sânge, nu trece neobservată. În acest sens, literatură de specialitate a cercetat și încă investighează influență creșterii nivelului de hormoni gonadotropi asupra frecvenței precum și intensității comportamentelor agresive. Studiile (Peper & Dahl, 2013), (Golu, 2015) au dovedit faptul că pre-adolescentii și adolescenții sunt mai predispuși să se angajeze în comiterea unor comportamente agresive si comportamente de risc comparativ cu alte categorii de varsta. Totodata, ei sunt mai receptivi la modele, acum își conturează personalitatea, imaginea de sine. De aceea, invata sa fii un model pentru copilul tau si il vei ajuta sa nu sufere, va veti ajuta reciproc.

Dezvoltarea sociala si a sinelui la adolescent : Familia si Anturajul, principalele modele

Privind dezvoltrea socială și cea a sinelui, e de menționat faptul că mediul social, grupul din care face parte este pentru preadolescent universal sau, țintă principala. Prin apartenența la grup, tânărul își satisface nevoile de socializare, afiliere și securitate emoțională. Totodată opiniile și percepțiile celor din jur conturează imaginea de sine a acestuia. Nu degeba preadolescentă a mai fost denumită “vârstă oglinzii”(Golu, 2015). După (Osterricth, 1976), acum tânărul se analizează cu atenție atât fizic cât și psihologic căutând să se autoajusteze. Legat de colectiv, extragem din literatură de specialitate informații despre modul în care se dezvoltă conștiința de sine prin interacțiunea cu grupul. Descoperim că ea se formează prin reflectarea conduitelor prezente și admise la ceilalți membrii ai grupului, fiind sprijinită de îmbogățirea intereselor, capacităților cognitive și aptitudinilor. Asadar, familia  si anturajul sunt prncipalele grupuri din care face parte adolescentul tau care aseaza caramizile personalitatii lui de mai tarziu. Prin intermediul acestor doua grupuri el invata modalitatea prin care sa faca fata problemelor adica isi dezvolte mecanisme de coping, invata sa se raporteze la situatii si persoane, sa gandeasca si sa se comporte, invata de asemnenea, ce sa aprecieze si ce nu. Cine explica influenta acestor grupuri? Si care sunt etapele invatarii observationale? Despre ideea conform căreia agresivitatea se învață, similar celorlalte comportamente și în mod deosebit prin observarea unor modele, ne vorbește Teoria învățării sociale, a lui Bandura. Acest proces de modelare pune în prim plan influență celor mai importanți agenți sociali: influențele familiale, subculturale și cele de modelare simbolică prin intermediul mijloacelor de comunicare mass-media.  Despre influență familiei, se cunoaște faptul că principalele modele sunt părinții și persoanele investite cu autoritate, persoane care domină au control, de care copiii depind, deci sunt „obligati ” sa ii urmeze. Mai jos vom enumera factorii de risc cei mai insemnati din cadrul familiei ce conduc catre adictii:

  1. Modele educationale inconsecvente: severitate sau toleranta excesiva
  2. Legaturi afective slabe intre copii si parinti
  3. Reguli familiare neclare sau absente
  4. Comunicare deficitara ce poate conduce la conflicte familiale frecvente, la agresivitate
  5. Comportamente de adictie ale parintiilor ce incurajeaza consumul

  Referitor la etapele învățării observăționale, Crețu (2012) descrie 3 faze fără de care nu am putea vorbi despre învățarea cu ajutorul modelelor. Acestea sunt: expunerea, achiziția și acceptanță.

Prima faza presupune observarea unor modele reale sau simbolice (care nu fac o demonstrație la care observatorul să aibă acces în rază lui de proximitate. Cu alte cuvinte, în prima faza se pune problema expunerii în față comportamentelor ce urmează a fi imitate, învățate.

A două faza, denumită etapă de achiziție reprezintă reamintirea sau achiziționarea “elementelor modelatoare”. A treia faza, cea de acceptanță, descrie gradul de disponibilitate al observatorului de a imită. E realizabilă în două modalități: fie dicrect (cel care observă imită fidel, cu prezcizie comportamentul modelului) fie indirect (observatorul imită comportamente asemănătoare cu ale sale).

Concluzionam prin a aminti faptul ca in studiul adictiilor vorbim despre prezenta unui cumul de factori genetici,  de mediu( familie, anturaj), de personalitate. Este deosebit de important ca acolo unde putem sa actionam, sa o facem! Nu lasa traumele netratate si asigura copilului tau un mediu prielnic dezvoltarii sanatoase. Invata sa fii un model pentru el, fii constient ca tu poti sa ii faci o viata mai buna .

Acest articol a fost redactat de Camila Diana-Gabriela, absolventa a Facultatii de Psihologie si Stiintele Educatiei, Universitatea din Bucuresti- Masteranda in cadrul programului de Evaluare, Consiliere si Psihoterapie a Copilului, Cuplului si Familiei- Terapeuta Evolution Center.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *