fbpx

Atunci când vorbim despre agnoziile vizuale avem în vedere în primul rând ochiul ca fiind un analizator vizual, ce este alcătuit din trei segmente. Pe de o parte, vorbim despre un segment periferic senzorial, numit și glob ocular, un segment intermediar ce cuprinde căile optice pornind de la nerv optic, chiasmă, bandelete optice, corpi geniculați externi, dar și radiații Gradiolet. De asemenea, analizatorul vizual mai cuprinde și un segment central care are în prim prim planul atenției centrii corticali. În centrii corticali sunt cuprinse ariile vizuale primare 17, dar și ariile secundare 18 și 19.

Tot ceea ce am de scris mai sus reușește să interpreteze cât mai bine mesajul vizual și astfel să decodifice și informațiile primite cu ajutorul celorlalte simțuri.

Chiar dacă avem impresia că cu toții vedem la fel, în realitate imaginea corticală poate fi diferită de la o persoană la alta ținând cont de experiență, dar și de starea psihică a celui care observă. În plus, ochiul poate prezenta anumite patologii și astfel se poate să se ajungă la imagini distorsionate.

Agnoziile vizuale fac parte dintre acele sindroame psihovizuale ce afectează aria corticală vizuală secundară 18 și 19. Toate acestea pot fi cauzate de anumite traumatisme cerebrale sau tumori, precum și de infecții, intoxicații sau alte probleme circulatorii ce poate duce în timp la afectarea țesutului cerebral.

Agnoziile vizuale sunt anomalii ale percepției vizuale. Am putea spune că sunt afectate forma sau culoarea, etc. Ele fac parte dintre sindroamele psihovizuale de deficit.

TIPURI DE AGNOZIE

Agnozia vizuală totală este cea mai gravă și înseamnă neputința unei persoane de a recunoaște un obiect cu ajutorul vederii, pentru acest lucru folosindu-se de celelalte simțuri. Am putea vorbi despre cecitate psihică.

Agnozia vizuală parțială îmbracă mai multe forme:

– pe de o parte, am putea suferi de agnozie pentru fizionomie – astfel că cei ce suferă de această afecțiune ajung să recunoască o persoană după miros, după voce și mai puțin prin văz. Pentru a putea fi diagnosticat cel ce suferă de agnozie vizuală parțială de fizionomie este suficient să îi oferi pacientului o imagine, o fotografie și să îi ceri să identifice o persoană cunoscută. În acest fel, el nu o va recunoaște și nici nu va putea apela la celelalte simțuri pentru a o identifica.

– agnnozia vizuală parțială pentru obiecte are în vedere în primul rând agnozia pentru culori, dar și agnozii pentru imagini. Cu alte cuvinte, pacientul nu va putea recunoaște culorile, dar nici un anumit obiect desenat.

– agnozia vizuală parțială pentru simboluri are în vedere incapacitatea de a recunoaște anumite elemente geometrice. De asemenea, tot în acest caz putem vorbi despre alexie, sau incapacitatea pacientului de a identifica cuvântul scris. mai exact, nu poate citi. De cele mai multe ori alexia poate fi asociată cu afazia o altă afecțiune care înseamnă incapacitatea de a vorbi determinată de anumite traumatisme cerebrale.

 – agnozia vizuală parțială o are în vedere și pe cea spațială – cu alte cuvinte pacientul nu va putea localiza în spațiu obiectele. De această dată, vorbim despre tulburări de localizare – mai exact pacientul nu va putea aprecia direcția și nici distanța si nici nu va putea reproduce grafic acest lucru. Tot la cea spațială intră și agnozia corporală – cu alte cuvinte nu va percepe care este dreapta și care este stânga sau alte părți ce aparțin corpului său. Tulburările de orientare sunt alte afecțiuni cu care se poate confrunta un pacient ce suferă de agnozie vizuală parțială spațială. mai exact nu se va putea orienta în cameră, neștiind unde se află dulapul sau alte obiecte de mobilier. Agnozia spațială unilaterală înseamnă că pacientul nu poate identifica obiectele care sunt într-o jumătate a câmpului vizual.

– O altă formă de agnozie vizuală parțială este și apraxia vizuală, astfel că pacientul nu va putea reda din memorie un obiect cât se poate de simplu așa cum ar fi o cană, masa, scaunul, dar și multe altele.

– atracția oculară este o altă variantă de agnozie și înseamnă incapacitatea pacientului de a urmări cu privirea un obiect. De această dată pacientul se va deplasa greu, fiind afectată atenția vizuală și simțul spațial.

Pentru a identifica problemele expuse mai sus este nevoie de un examen oftalmologic complet pentru a se observa dacă există sau nu o anumită patologie la nivelul globului ocular, precum și efectuarea unui examen neurologic pentru a identifica toate aceste tulburări de percepție. Adesea sunt necesare și alte investigații paraclinice pentru a observa anumite leziuni organice suspicionate și eventual un examen psihiatric, atunci când avem de-a face cu o etiologie psihica, dar și una organică.

Pentru programarea unei terapii, te așteptăm la noi: https://evolution-center.ro/

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *