De ce sa avem autocompasiune?

Autocompasiunea si procesul psihoterapeutic

          Inainte de orice, haideti sa explicam ce inseamna autocompasiunea, urmand a o transfera ulterior in contextul procesului terapeutic. Un cercetator in domeniu, Neff (2003b) spune despre auto-compasiune ca inseamna “a fi atins si deschis fata de propria suferinta, fara a o evita sau a te deconecta de ea, generand dorinta de a usura propria suferinta si de a te vindeca cu bunatate. ” (pag. 87) Practic, sa incercam sa intelegem intr-un mod non-judecativ, propria durere, propria inadecvare si esecurile pe care le experimentam, astfel incat propria experienta sa fie vazuta ca parte a unei experiente umane mai mari. Compasiunea ar trebui asociata, astfel, cu o stare de bine crescuta, asa cum este reflectat in cazurile de depresie scazuta, anxietate scazuta si satisfactie ridicata in viata. Interventiile bazate pe mindfulness au ca premiza de baza cultivarea unei atitudini pline de compasiune fata de sine si in fata asperitatilor vietii.

          In fond, suferinta, esecul si imperfectiunea fac parte din experienta umana, deci este important sa actionam cu blandete, atunci cand avem o perioada dificila, cand nu ne reuseste ceva sau atunci cand observam anumite aspecte pe care le putem imbunatati la noi insine. Ne putem confrunta cu frustrari, putem pierde, putem face greseli, de aceea este extrem de important sa cultivam rezilienta, autocompasiunea si curajul de a fi imperfecti. Exact, curajul de a fi imperfecti. Personal, inca ma straduiesc sa cultiv acest curaj.  In loc sa ne ignoram durerea cu o mentalitate “rigida”, ne putem opri sa spunem “imi este foarte dificil acum”, cum pot sa ma ingrijesc in acest moment? Poate cel mai important, a simti compasiune pentru tine insuti inseamna ca iti onorezi si accepti umanitatea. Lucrurile nu vor merge intotdeauna asa cum iti doresti. Aceasta este conditia umana, o realitate impartasita de noi toti. Cu cat ne deschidem mai mult inima fata de aceasta realitate in loc sa luptam in mod constant impotriva ei, cu atat mai mult vom putea simti compasiune in experienta vietii.

          Auto-compasiunea este foarte diferita fata de auto-indulgenta. Multi oameni spun ca sunt reticenti in a manifesta auto – compasiune deoarece se tem ca nu vor mai face nimic din ce si-au propus. “Sunt stresat astazi, deci aleg sa ma uit la televizor toata ziua si sa mananc un litru de inghetata. “Totusi, asta se numeste auto-indulgenta, mai degraba decat auto-compasiune.

          Cand ai mila fata de sine, apar sentimentele egocentrice de separare de altii si se exagereaza suferinta personala. Auto-compasiunea, pe de alta parte, ne permite sa observam experientele proprii si le altora fara aceste sentimente de izolare si deconectare. Foarte des, indivizii care se auto-victimizeaza tind sa inoate in propria lor drama emotionala, nu pot renunta la situatia lor si nu pot adopta o abordare mai echilibrata sau o perspectiva mai obiectiva. Tine minte ca, sa manifesti auto – compasiune inseamna ca vrei sa fii fericit si sanatos pe termen lung. Doar daruirea placerii poate afecta bunastarea (cum ar fi consumul de droguri, mancatul emotional sau lenevitul pe canapea), iar oferirea sanatatii si fericirii de durata implica adesea o anumita cantitate de nemultumire (cum ar fi renuntarea la fumat, dieta, exercitiu fizic). In schimb, perspectiva de auto – compasiune ne ajuta sa avem un “spatiu mental” pentru a recunoaste contextul mai larg al experientei si pentru a pune lucrurile intr-o perspectiva mai ampla.

          Tratamentul psihoterapeutic poate include tehnici de monitorizare si terapie cognitiv-comportamentala, terapie comportamentala dialectica si terapia de acceptare si angajament, terapia cognitiva bazata pe mindfulness (MBCT), terapia dialectica comportamentala si terapia focalizata pe compasiune, care confera o mai mare importanta afectelor pozitive in procesul terapeutic decat scolile actuale de terapie cognitiv – comportamentala existente. Focusul este pus pe ameliorarea stresului psihologic prin schimbarea relatiei individului cu problemele sale si prin dezvoltarea unei atitudini non-judiciare sau unei atitudini de compasiune.

          Auto-compasiunea necesita, de asemenea, o abordare echilibrata a emotilor negative, astfel incat sentimentele nu sunt nici suprimate, nici exagerate. Aceasta pozitie echilibrata provine din procesul de relationare a experientelor personale cu cele ale altora, punand astfel situatia noastra intr-o perspectiva mai ampla. Mindfulness este o stare mentala non-judecativa, receptiva, in care un om isi observa gandurile si sentimentele asa cum sunt, fara sa incerce sa le suprime sau sa le nege. Nu ne putem ignora durerea si nu putem simti compasiune in acelasi timp. In acelasi timp, atentia ne cere sa nu ne “supra-identificam” cu gandurile si sentimentele, astfel incat sa nu devenim reactivi.

          Mindfulness-ul, bunatatea si interventiile bazate pe compasiune arata dovezi considerabile in ameliorarea stresului emotional si promovarea bunastarii, reflectate in scaderea afectelor negative si in cresterea afectelor pozitive. Cultivarea unei atitudini de compasiune fata de sine si in fata propriilor dificultati poate constitui un mecanism de baza in interventiile bazate pe mindfulness.

  

 

 

 

Acest articol a fost redactat de Diana Dinca – psihoterapeut Evolution Center.

 

 

 

 

Surse bibliografice

Angus MacBeth a,b,⁎, Andrew Gumley (2014). Exploring compassion: A meta-analysis of the association between self-compassion and psychopathology, 546

Grossman P., Hinton D., Hofmann, S., Peters, Calvo R. (2011). Loving-Kindness and Compassion Meditation: Potential for Psychological Interventions , 2 –  5, 49

Neff, K., (2003). Self – compassion, 1 – 5

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *