fbpx

Ce trebuie sa stiu despre psihoterapia sistemica si ce beneficii am in urma procesului terapeutic? 

 

Psihoterapia se referă la intervenţii terapeutice în scop de dezvoltare personală, de autocunoaştere, de optimizare a proprilor capacităţi, de creştere a creativităţii şi a capacităţilor rezolutive, de evoluţie în plan spiritual, de cautarea uneltelor benefice momentelor dificile aparute in viata fiecaruia dintre noi, si cum sa le putem folosi si in alte situatii.

O viziune sistemica asupra clientului presupune a se ţine cont atât de totalitatea particularităţilor clientului (structură de personalitate, nivelul cognitiv, sexul, vârsta, sistemul de credinţe şi valori, cultură şi mediul de provenienţă, statut social), cât şi de tipul de problematică cu care acesta se confruntă.

Din acest punct de vedere se poate pune problema compatibilităţii psihoterapeutului cu clientul său, aspect de care depinde eficienţa intervenţiei psihoterapeutice.

Viziunea sistemică asupra clientului vine să întărească ideea de bază conform căreia nu există o metodă unică de demers psihoterapeutic. Fiecare client este privit ca o entitate distincta si este tratat intr-o maniera unica. Nu exista solutii sau reguli ce pot fi aplicate oricarui client. Fiecare interventie este unica, in felul ei.

Sa nu uitam de influentele mediului familial asupra desfasurarii si reusitei psihoterapiei, multe persoane care ajung la psihoterapie exprima, de fapt, suferinta, conflictele, nemultumirile unui sistem familial cu retele distorsionate. Se vorbeşte despre „copii-simptom” sau „soţi-simptom” care prin tulburarea lor atrag atenţia asupra unui sistem familial deteriorat sau menţin în familie nişte legături care altfel ar risca să se rupă. În unele cazuri mediul familial al clientului este atât de perturbat, încât orice progres obţinut în cadrul terapiei este subminat permanent de cei de acasă. Întotdeauna există o oarecare rezistenţă a persoanelor semnificative din viaţa clientului, care nu „privesc cu ochi buni” o schimbare a acestuia, rezultat care îi obligă oarecum şi pe ei să schimbe ceva, iar aici se va simti schimbarea rolului  avut in familie inainte de terapie.

De aceea recaderile / revenirea la obiceiurile si vechile comportamente isi vor face aparitia, ceea ce nu inseaman ca este tocmai ceva nepotrivit atat in timpul procesului terapeutic cat si dupa, totul tine de perseverenta si dorinta de a atinge obiectivele trasate la inceputul terapiei, de aceea Terapeutul va fi un camarad pe drumul clientului.

 

Exista tipuri de probleme care pot fi abordate cu mult succes prin psihoterapie, aceasta fiind in astfel de cazuri solutia cea mai indicata. Există şi categorii de probleme care pot beneficia de un ajutor mai mic prin psihoterapie, sau probleme care pot fi abordate psihoterapeutic doar din perspectiva numai anumitor orientări psihoterapeutice.

În alte tipuri de probleme psihoterapia poate fi doar o metodă secundară, alături de metodele principale indicate.

  • Manifestări psihopatologice acute, actuale, consecinţe ale unor situaţii stresante, sau

chiar traumatizante. Toate aceste simptome pot fi abordate cu mult succes prin psihoterapie.

  • Crize de dezvoltare, cum ar fi crizele de la adolescenţă, criza de la mijlocul vieţii,

menopauza, andropauza sau crize de impas existenţial major (perioade cu intense întrebări şi preocupări legate de: viaţă, moarte, libertate, sens etc.).

  • Dificultăţile de adaptare şi relaţionare, sentimentele de inadecvare în grup,

dificultăţile de comunicare cu ceilalţi se pretează la intervenţii psihoterapeutice.

  • Probleme ce ţin de imagine şi stimă de sine reduse şi probleme de identitate:

– întărirea Eului

– pozitivarea

– obiectivarea şi stabilizarea imaginii de sine

– conştientizarea şi valorizarea resurselor personale.

  • Diferite tulburări nevrotice (depresive, anxioase, fobice, obsesiv-compulsive,

disociative, somatoforme etc.).

  • Tulburări psihosomatice (astm psihogen, ulcer, hipertensiune arterială, dermatite,

eczeme etc.) ale căror manifestări somatice au o natură psihogenă. În aceste cazuri simptomul nu este altceva decât o metaforă ce se exprimă corporal o suferinţă psihică. Prin psihoterapie se pot decodifica aceste metafore psihosomatice, se pot găsi cauzele reale ale simptomelor şi se pot lua măsuri de restabilire a sănătăţii mintale care vor conduce la dispariţia lor.  În cazul bolilor organice cronice, chiar în formele lor finale, (leucemie, cancer, SIDA, infirmităţi organice, scleroză în plăci, diabet etc.) deşi psihoterapia nu poate vindeca, ea poate fi binevenită în sensul de terapie suportivă, de acompaniere a acestor pacienţi, de susţinere în confruntarea cu boala, a anxietăţii sau a altor simptome.

  • Problemele de cuplu sau de familie pot fi abordate cu mult succes prin psihoterapie.

Condiţia de bază este suficienta motivare a celor în cauză înspre schimbare şi acceptarea de a participa împreună la şedinţele psihoterapeutice. Deşi există psihoterapie de cuplu şi de familie, astfel de probleme pot fi abordate şi prin psihoterapiile clasice, îndeosebi experienţiale. Terapiile de familie arată că suferinţa psihică nu este doar rezultatul unor interacţiuni intrapsihice neadecvate ci ea poate fi cauzată şi de interacţiunile sociale, îndeosebi cele familiale. In general, familia este vazuta in psihoterapie ca un sistem. De aceea, perturbarea funcţionării unuia dintre membrii unei familii, cel mai sensibil sau reactiv, nu este altceva decât expresia funcţionării dizarmonice a întregii familii. În astfel de cazuri, deşi aparent problema se manifestă doar la un singur membru, este evident că terapia de familie este recomandată.

  • Diferitele probleme ale copiilor ca:

– tulburări de învăţare

– tulburări de comunicare

– ticuri

– enurezis sau encoprezis

– tulburări de comportament şi deficit de atenţie etc., pot fi abordate cu mult succes prin psihoterapie.

De obicei copii sunt adusi la terapie fie de parinti fie de educatori. Daca este vorba despre un „copil-simptom al familiei” atunci este necesara interventia psihoterapeutica la nivelul intregii familii. Alte tipuri de probleme pot fi de competenta unor servicii de specialitate cum ar fi pediatrie sau logopedie, sau de competenta unui terapeut specializat in psihoterapia copilului.

  Daca ti-a placut acest articol, da-i un share ca sa il impartasesti si cu prietenii tai.

   Aboneaza-te la newsletter – pagina principala a site-ului – si  primesti gratuit „Ghidul inspiratiei tale zilnice”prin introducerea adresei de email .

 

Elena Dobre

Acest articol a fost realizat de:

Elena Dobre – Psihoterapeut de familie, cuplu și copil – colaborator Evolution Center

Solicita o programare sau ramai conectat cu aceasta!

Contact :
E-mail:elenadobrem@yahoo.ro
Tel: 0720160736

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *