fbpx

Fugarul este cel ce poartă rana de respingere. Devenim persoane cu temeri de apropiere, ne transformăm în cei ce nu vor să ocupe mult spațiu pentru a nu deranja, în acele “obstacole” mentale, în acele bariere pe care nu dorim să le depășim, ci doar să le ascundem sănătos.

“Ţi-ai dat seama până acum că atunci când acuzi pe cineva de ceva, acea persoană te acuză la rândul ei, de acelaşi lucru”, iată ce ne spunea Lise Bourbeau în cartea sa în care ne vorbea despre cele 5 răni ale copilăriei. Și cam așa este. Acuzăm, dar suntem acuzați. Suntem fugari, dar nu suntem singurii de acest fel, ca noi mai sunt și alții, ce au suferit de respingere atunci când au fost mici, ce au senzația că nu trăiesc într-un corp întreg, ci doar într-unul fragmentat de neliniști și îndoieli. De vină nu suntem noi, nu sunt nici ei, și de această dată nu căutăm vinovați, ci doar înțelegere, acceptarea unor povești de viață, trăirile unui copil încă de la naștere sau chiar de dinainte.

Rana de respingere s-a format demult, și este resimțită mai ales la copiii priviți de către părinți drept “accident”. De atunci ei s-au simțit dați la o parte, neapreciati, nedoriți, respinși.

Și uneori venim în existența asta ca fiind suflete ce doresc să trăiască această rană, doresc să facă parte din familii ce nu i-au dorit. Există și copii care se simt respinși atunci când părinții le-au făcut un reproș, i-au dat la o parte din cauza nerăbdării, dar pur și simplu i-au dorit. Mintea și sufletul unui copil au interpretat o astfel de atitudine drept o respingere, astfel că și-au pus haine de fugar și iată cum o existența întreagă le va fi dirijată de ceea ce au înțeles să trăiască atât de devreme.

Fugarul – caracteristici pentru rană de respingere

Fugarul arată diferit. Așa cum aminteam, nu își dorește să ocupe mult spațiu, ba chiar aproape deloc. Este persoana ce vrea să se transforme în “invizibil” dacă ar putea și asta pentru a nu deranja, pentru a nu se simți povara cuiva. Corpul său îngust și contractat este potrivit pentru perioada în care dorește să se strecoare dintr-o situație neplăcută, dintr-un cerc de oameni unde se simte respins. Corp incomplet, am putea spune, față și ochii mici, mâini subțiri, ce reflectă teamă și goliciune, un corp ușor aplecat spre față, gârbovit așa cum ar traduce unii – toate acestea fac din fugar o persoană ușor de recunoscut.

Încă de copil este cuminte, liniștit, nu face zgomot, nu se supără, aproape că nu există. Singurul lui țel este să treacă neobservat prin viață și prin ochii celor dragi. Își crează o lume paralelă, în care se simte bine singur, complet singur, în care își permite să rămână acea ființă fragilă și să se observe îndeaproape.

Din punct de vedere sexual, nu acceptă că ar avea astfel de nevoi, crede că sexualitatea este ceva ce ar putea să se apropie de spiritualitate.

Rana de respingere se manifestă în raport cu părintele de același sex, devreme, așa cum am spus, uneori chiar și în pântec. Rolul părintelui de același sex este acela de a ne face să simțim iubirea și să ne simțim iubiți. Copii fiind, nu știm cum să facem acest lucru. Dacă părintele ne respinge astfel de nevoi, mai mult ca sigur ne vom simți respinși, neiubiți, neapreciati, vom fi asemenea unor păpuși fragile ce au nevoie întreaga viață de atenția celorlalți pentru a se simți compleți. Cu toate acestea, se ascund de cei din jur, de teamă să nu primească aceeași dezamăgire, de teamă de a nu se simți respinși la fel ca atunci când erau mici. Fugarul folosește des cuvinte precum inexistent sau a dispărea și răspunde cu acestea ori de câte ori este întrebat.

Încă de la școală se izolează de ceilalți. Nu are prieteni buni, nu are colegi cu care să vorbească, ci doar oameni de care să se ascundă. Vorbește puțin, pentru că nu îi place să atragă atenția. De asemenea, dezvoltă afecțiuni ale pielii pentru a-i ține la distanță pe toți ceilalți. Fugarul este predispus la ură, ajunge să îi urască la maxim pe cei pe care îi iubea atât de mult.

Intră ușor în panică, trece prin atacuri de anxietate, de panică, dar se ascunde ori de câte ori parcurge astfel de experiențe. Ori de câte ori poate, fuge din orice situație.

Ceea ce este bine de remarcat este că fuga cea mai mare este de ei înșiși, se resping pe ei mai mult decât pe oricine altcineva.

Aritmie, diaree, cancer, probleme respiratorii, vărsături, amețeli, diabet, depresie, psihoze – toate acestea sunt boli ce caracterizează rana de respingere, cele ce se traduc prin masca fugarului.

Adesea, fug în zahăr, alcool, droguri și sunt predispuși la anorexie.

Vrei să știi care este masca de care suferi? Dacă ești fugar sau nu? Cum accepți și mai ales cum dai jos o masca care te-ar putea transforma în altcineva întreagă viață? Hai să purtăm o discuție: https://evolution-center.ro/

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *