fbpx

     Acest articol a fost redactat ca un semnal de conștientizare și de atragerea atenției asupra importanței incluziunii și acceptării acestor copii în școală printre copii etichetați ca fiind “normali,” modul în care atitudinea cadrelor didactice și poziționarea acestora față de copilul cu autism influențează dezvoltarea ulterioară a acestuia și evoluția lui către un adult functional, capabil să ia decizii proprii și să evalueze diferite situații critice, să diferențieze binele de rău și să se adapteze în societatea noastră.

   Articolul este despre ei…despre copiii speciali…despre copiii care luptă în fiecare zi pentru toleranță, pentru integrare, pentru  a schimba viziunea oamenilor și a îi ajuta să înțeleagă că…totul poate fi și altfel!

     Incluziunea pozitivă este posibilă atunci când familiile dezvăluie pe deplin starea copilului, și este sporită atunci când copilul, părintele sau un clinician angajează colegii copilului diagnosticat într-o discuție despre autism, facilitând înțelegerea că acest copil diagnosticat este o persoană completă, cu plăceri, displăceri, puncte tari și puncte slabe.  

   Realitatea este că, un copil cu autism este mult mai predispus să fie neglijat de către colegii de clasă și de către profesorii ocupați, care nu au fost pregătiți să observe izolarea socială a copilului, și nici să înțeleagă când și în ce mod să intervină.   

   În plus, atunci când simptomele devin vizibile, cum ar fi, atunci când un copil își flutură mâinile sau bate din palme, se rotește în cerc și / sau vocalizează, uimirea colegilor de clasă se poate transforma într-o derută explicită a copilului. Deși copiii cu autism par uneori imperceptibili la respingere și dispreț, ei pot fi răniți de aceste experiențe și deveni nerăbdători să-și revizuiască imaginea publică de sine.

     Daniel Tammet ( 2006 ), afirmă în cartea sa: M-am născut într-o zi albastră. În mintea extraordinară a unui geniu autist: „ Uneori, ceilalți copii din clasă încercau să discute cu mine. Spun “încercau”pentru că îmi era dificil să interacționez cu ei. În primul rând, nu știam ce să fac sau să le spun. Aproape întotdeauna fixam cu privirea podeaua când vorbeam și nici nu mă gândeam să încerc să stabilesc un contact vizual. Dacă îmi ridicam privirea, mă uitam cum se mișcau buzele interlocutorului în timp ce vorbea. Uneori mai era câte un profesor, care, atunci când vorbea cu mine, îmi cerea să mă uit în ochii lui. În momentul acela îmi ridicam privirea și mă uitam la el, dar asta cerea multă voință și mă simțeam ciudat și incomfortabil. Când vorbeam cu cineva, deseori turuiam, fără să mă opresc. Ideea de a face pauză sau de a vorbi când îmi vine rândul nici nu-mi trecea prin minte. “

     În realitatea din România, se încearcă integrarea sau incluziunea la momentul actual, dar cu impedimente destul de mari, ținând cont că societatea română și școala de masă sunt mai degrabă exclusive decât inclusive. De cele mai multe ori, părinţii copiilor normali din clasa unde va urma să fie integrat un copil cu CES, au reticenţe în ceea ce priveşte acest lucru, iar unii profesori nu răspund mereu pozitiv provocării de a avea un copil cu CES în clasă, deoarece nu ştiu cum ar trebui să lucreze cu acesta sau pur şi simplu ar implica un efort mai mare din partea lor.

   Prin urmare, sistemul are încă „scăpări” ce ţin atât de ordin legislativ, cât si material si uman, spre exemplu, numărul cadrelor didactice de sprijin este prea mic, tocmai pentru că nu își permit să angajeze mai mulţi profesori de sprijin astfel nu pot avea pretenţia unui sistem educational integrativ, sau aceea că un copil care nu are dosarul complet nu primeşte ajutor de specialitate.

   În România, integrarea copiilor cu cerințe educaționale speciale, printre care și  majoritatea celor diagnosticați cu TSA, reprezintă ”un proces de adaptare a persoanei cu CES la normele și cerințele  școlii pe care o urmează, de stabilire a unor relații afective pozitive cu membrii  grupului școlar și de desfășurare cu succes a activităților școlare”.

     Scopul integrării educaţionale în cazul unui  copil autist nu este de a ajunge la performanţe foarte mari, ci de a-l dezvolta multilateral  astfel ca, ajungand la maturitate să poată trăi şi munci împreună cu semenii săi. El poate fi orientat spre unele activităţi manuale, demonstrand pricepere şi talent, de exemplu: brodatul,  cusutul, olăritul, tamplăria etc.  Întrucat există o mare diversitate de diferenţe individuale la copiii cu autism, nu se poate  vorbi de o singură strategie educaţională.  Este important ca activitățile instructive educative să se desfășoare conform unui program bine structurat, în funcție de comportamentele emergente ale copilului cu autism. Toate aceste intervenții trebuie să se concretizeze, în funcție de mai multe calități fizice și psihice ale copilului cu autism.

   Prin mai multe cercetări, s-a demonstrat faptul că, copiii cu dizabiliăți incluși în învățământul de masă, își dezvoltă și consolidează latura cognitivă, motorie, de limbaj, socială şi emoţională prin socializare, dezvoltând și deprinderi mai bune de comunicare, pot lega prietenii cu copiii tipici și învăța prin intermediul modelelor servite de aceștia, pot afla despre diferențele dintre oameni și își pot lărgi orizontul preferințelor, pot căpăta mai multă încredere în sine și un simț al valorii personale datorat achizitiilor dobândite în școală, își pot dezolta inteligența emoțională, pot învăța  cum să reacționezze pozitiv la schimbări, își construiesc interdependența și dezvoltă capacitatea de a depăsi obstacole, pe lângă învățarea a noi cunoștințe si abilități.

     Potrivit Dr Ivar Lovaas, Ph D., “Teaching Developmentally Disabled Children”, întrebarea: “Școli normale sau școli speciale?” devine, prin urmare: “Copii mai avansați sau copii cu capacități mai reduse decât copilul în cauză?”.

   Dr Lovaas sugerează să oferim copilului diagnosticat cu autism un cadru ­“normal” de dezvoltare și învățare, fiecare conflict prezent în clasă, între copii, fiind o oportunitate de a-l învăța pe copil să facă față problemelor reale și să lege prietenii.  Vârsta mentală și severitatea simptomelor autiste sunt indicatorii de bază pe baza cărora se poate prognoza integrarea în școlaritate, astfel încât, cu cât vârsta mentală este mai înaintată și simptomele autiste sunt mai ușoare, cu atât șansa de a se integra este mai mare.

     Este deosebit de important ca procesul educațional să corespundă capacităților și nevoile de dezvoltare ale copilului, astfel încât respectivul copil să își dezvolte potențialul cât mai aproape de dezvoltarea normală și să devină o persoană relativ autonomă și integrată din  punct de vedere social și profesional atunci când va ajunge la vârsta adultă

     Prin urmare, oferind autismului un spațiu mai mare în curriculum-ul școlar poate să îmbunătățească abilitățile de gândire în perspectivă și să stimuleze potențialul creativ al tuturor copiilor în clasa inclusivă.

 

     Ajuta si tu copiii cu autism de la Evolution Center sa isi urmeze drumul spre recuperare sprijinind programele noastre de terapie. O sedinta costa aproximativ 100 lei, iar ei au nevoie de minim una pe zi.

   Sprijina cu 10 lei, 25 lei sau cat vrei tu sustinand invatarea continua, evolutia pas cu pas si cresterea spirituala.

     Ajutorul oferit merge in contul care aduna multe zambete de copil: RO90 INGB 0000 9999 0582 7148 , deschis la ING Bank, sucursala Tineretului in numele ASOCIATIEI EVOLUTION CENTER – HEALTH ABOUT SOUL AND MIND, CIF 35877239.

 

     Acest articol a fost redactat de Diana Dinca – psihoterapeut Evolution Center.

2 thoughts on “Incluziunea copiilor cu autism in scoala de masa

  1. Ursu Laura says:

    Bună ziua,băiatul meu a făcut terapie ABA timp de 6 ani la domiciliu și învață la școala de masă. De un an nu mai are terapeut și nu mai facem față.

  2. Dinu Ligia says:

    Buna ziua! Sunt invatatoare la Scoala Gimnaziala Ocnita Am si eu un copil cu autism in clasa aIIIa ,pe care incerc sa-l integrez in randul celorlalti copii normali Este al II lea an impreuna si deja a reusit sa ocupe un loc in sufletul meu Impreuna cu ceilalti elevi ne straduim sa-i aducem zambetul cald pe frumosul chip in cele doua ore pe zi pe care le petrecem impreuna Imi sunt de mare folos activitatile de bune practici desfasurate de dvs Va multumesc

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *