Am  decis sa scriu acest articol deoarece nu o data mi s-a intamplat sa vad persoane care vor sa se programeze pentru inceperea unor sedinte de parenting, dar nu ajung cu ei la un consens inca de la inceput deoarece le este greu sa accepte cateva lucruri universal valabile in psihoterapia copilului si a familiei, lucruri ce le voi detalia imediat, luandu-le pe rand.

In tot articolul voi face referire atunci cand voi vorbi de copil, atat de copilul mic, cat si de scolar si adolescent.

1. Cand apelam la un psiholog/psihoterapeut/coach?

a) Cand copilul nu raspunde solicitarilor, este nazdravan, creeaza adesea probleme persoanelor ce il educa sau au grija de el, este incapatanat, se cearta adesea cu cei din jur sau plange des, nu sta singur sau manifesta alte comportamente neadecvate social.

De regula, acestea sunt probleme care tin foarte mult de natura relatiei copil – parinti.

 b) Cand observ la copilul meu ca este mult mai neatent decat alti copii de aceeasi varsta, invata greu, nu are dezvoltat corespunzator limbajul, observ ca ar putea avea o intarziere cognitiva.

De regula, aceste probleme tin de natura neuropsihologica.

   2. Cum se desfasoara sedintele de parenting/ psihoterapia copilului/psihoterapia familiei?

Sedinta 1: Interviu cu familia la care copilul nu participa. Pot veni mai multe persoane care au grija de el: mama, tata, bunica, matusa, bunicul, etc. Cel mai adesea, din experienta proprie, mamele sunt cele care fac programare si tot ele sunt cele care vin cel mai des.  

De curand imi spunea mama unei adolecente la telefon ca singura familie a fetei ei este ea pt ca ea este divortata de sot. Aceasta incerca sa imi spuna ca nu are ce familie sa vina in prima sedinta pt ca nu exista familia.

Ok. Raspunsul in acest caz este: In cazul in care parintii sunt divortati sau unul dintre parinti este decedat, in prima sedinta va veni parintele ingrijitor care solicita psihoterapia.

Rolul acestei prime sedinte: de a avea ocazia sa se detalieze intreaga problema asa cum arata ea in prezent, dar si cum a evoluat din trecut. Se vor cere amanunte cu privire la perioada sarcinii, cum era copilul ca bebelus, cum era ca anteprescolar, cum il vad parintii, cum se manifesta copilul.

   De ce nu aducem niciodata copilul in prima sedinta:  pentru ca se plictiseste si pentru ca se vorbesc multe probleme care tin de el, fiind frustrant sa auda mai multi adulti vorbind mai putin placut la adresa lui. Faceti un exercitiu de imaginatie si ganditi-va cum v-ati simti daca ati intra intr-o camera in care trei insi vorbesc despre dvs si va critica, dar fara sa va intrebe nimic si fara sa va dea nimic de facut. E neplacut? Asa s-ar simti si copilul la aceasta sedinta, tocmai de aceea NU il aducem la prima intalnire.

Sedinta 2: Sedinta la care participa si copilul

        Copilul poate lucra cu psihoterapeutul, parintele avand rol doar de observator sau copilul poate lucra in camera doar el si psihoterapeutul, fara a fi parintele in camera. Aceasta decizie va fi luata in functie de varsta copilului, natura problemei si deschiderea catre nou.

Rolul acestei sedinte: Psihoterapeutul are ocazia sa vada copilul, sa ii observe comportamentul, sa ii testeze anumite cunostinte si sa isi valideze niste perspective pe care si le-a conturat in prima sedinta.   In aceasta sedinta, psihoterapeutul isi poate da seama daca problema copilului tine de relatia parintilor cu el sau este si o problema neuropsihologica, o problema de dezvoltare ce necesita investigatii suplimentare.

   Sedinta 3: Revin din nou parintii, fara a fi prezent copilul

 Rolul acestei sedinte: Se dau feedback-uri cu privire la ce s-a sesizat in sedinta anterioara in care s-a lucrat cu copilul, se cer alte informatii parintilor pentru a clarifica anumite aspecte si se face un plan de lucru (plan de interventie/obiectivele )

In aceasta sedinta, parintii vor afla daca problemele pe care ei le-au semnalat in prima sedinta sunt de natura relatiei dintre ei si copilul lor sau este o problema neuropsihologica.

3. Cum se vor organiza mai departe sedintele dupa ce am clarificat natura problemelor pe care le prezinta copilul?

 Daca se suspecteaza o problema neuropsihologica: Familia va fi indrumata catre alte investigatii suplimentare: consult neuro/psihiatric, EEG, testare psihologica (de psiholog clinician).  Toate aceste investigatii se fac la mai multi specialisti deoarece diagnosticele se pun de o echipa multidisciplinara formata din psiholog clinician, psihiatru, neurolog. 

Abia dupa aceste investigatii, parintii se intorc la psihoterapeut cu toate rapoartele si cu un diagnostic clar al copilului. In pasul urmator, COPILUL VA FI CEL CARE VA INTRA IN PROGRAMUL PSIHOTERAPEUTIC deoarece are nevoie de recuperarea intarzierilor cognitive si un plan special de interventie, adecvat diagnosticului primit. Parintilor le va fi recomandat un psihoterapeut specializat in acea problematica. In paralel se poate face psihoterapie de familie, in care parintii sa se intalneasca cu psihoterapeutul pentru a putea face fata noii probleme aparute si a diagnosticului primit, dar in acest caz, INTERVENTIA PSIHOTERAPEUTICA A COPILULUI ESTE PRIMORDIALA.

Nota: In cadrul Asociatiei Evolution Center HSM avem programe de lucru si rupuri de socializare pentru copii cu tulburare din spectrul autist, intarziere cognitiva, intarziere de limbaj, ADHD.

 Daca problemele curente ale copilului tin de relatia dintre parinti si el:

In mare parte, ca trasatura generala, in acest caz se lucreaza PREPONDERENT CU PARINTII, NU CU COPILUL.  Multi parinti merg pe ideea ca daca copilul lor se comporta intr-un anumit fel, atunci problema e doar a copilului. Aceasta este o conceptie total eronata deoarece comportamentul copilului este doar un simptom al intregii familii.

Am avut cazuri in care familiile au insistat sa se lucreze cu copilul, doar cu copilul, numai cu copilul. Eu incurajez parintii sa fie mai deschisi catre schimbare si solutii. A trimite copilul in terapie ar insemna sa ii pui singur o eticheta in frunte si un diagnostic, desi natura ti-a inzestrat copilul cu cel mai frumos dar: un copil cu o dezvoltare normala, sanatos mintal, fara alte tulburari neuropsihologice. Cel mai mult mi-a placut raspunsul unei mamici deosebite cu care am lucrat: „Eu ma bucur sa imi spuneti ca nu e nevoie sa vina copilul in terapie, ma bucur ca doar noi, parintii venim. Asta imi garantia ca am un copil normal si sanatos mintal. Mai bine invatam noi cum sa ne comportam cu el, decat sa fi aflat ca are el nevoie de terapie, iar noi am fi fost ok ca parinti.”

De la sedinta patru pana cand nu mai este nevoie: Pana cand este nevoie  – din experienta – pot fi inca 6-8 sedinte sau mai multe. Durata tine de problematica din familie, ritmul parintilor, gradul de implicare al acestora.

 4. Cum organizam psihoterapia daca copilul are pana in 12 ani?

 Psihoterapia se face doar cu familia (mama si/sau tata si/sau alte persoane ingrijitoare).

 De ce:  pentru ca exact cum am zis mai sus, natura problemei tine de relatia dintre parinti si copil. In acest articol   Cum se manifesta tensiunile si frustrarile la copii? am vorbit detaliat despre modelele de atasament disfunctionale oferite de mama care fac copilul sa se frustreze si sa manifeste comportamente nedorite.  Din aceasta cauza, parintii trebuie invatati sa dezvolte un model de atasament securizant. Se vor oferi diverse strategii si se vor implementa un set de reguli in educarea copilului. Parintii vor avea ocazia sa povesteasca ce anume i-a pus in dificultate. Marea majoritate a familiilor nu stiu cum ar trebui sa ii transmita copilului lor un anumit mesaj, tocmai acesta este rolul acestor sedinte: psihoeducatie, monitorizare, program. Toti se simt usurati cand vad cat de usor se pot rezolva anumite probleme vechi, doar schimband metoda si felul in care abordeaza copilul. Iar satisfactia muncii lor este pe masura rezultatelor vizibile la copil.

Ce am fi castigat daca ar fi lucrat copilul doar cu terapeutul? Pai, cam nimic, doar ca micul nostru copil ar fi avut o relatie buna cu terapeutul. Ne ajuta asta la ceva? Nu!  Nu ne ajuta!

Tocmai de aceea invatam parintii cum sa se comporte cu copilul lor, pentru ca ei stau cu copilul si il educa si au grija de el. Ei trebuie sa fie pregatiti sa faca fata oricaror noi probleme se ivesc odata ce copilul creste, sa invete sa gestioneze situatiile mai neplacute si sa se bucure de fiecare progres si reusita.

 5. Cum organizam psihoterapia daca copilul are peste in 12 ani?

In acest caz, sedintele vor fi organizate atat cu copilul, cat si cu familia: sedinte copil – psihoterapeut, parinti – psihoterapeut, copil-parinti-psihoterapeut. Copilului de peste 12 ani incepe deja sa i se formeze si cristalizeze personalitatea. Anumite comportamente nedorite ce au fost in mod defectuos intarite in familie sunt din ce in ce mai greu de schimbat. In acest caz, vor fi si parintii invatati cum sa se comporte cu copilul si ce metoda sa adopte, dar se va lucra si cu copilul, care poate intelege mult mai bine anumite lucruri si isi poate centra motivatia, isi poate controla comportamentul, bineinteles, daca vede cu ochii lui ca si parintii fac un pas catre el. Copiilor peste 12 ani le este foarte usor sa ridice un zid intre ei si parinti, comunicarea fiind foarte dificila. Astfel, in sedintele de psihoterapie vom debloca/darama acest zid caramida cu caramida.

 6. Cum organizam psihoterapia daca copilul are peste in 12 ani si nu vrea sa participe la sedintele de psihoterapie?

In niciun caz NU IL ADUCEM CU FORTA si tin sa spun asta pentru ca exact acest lucru vroia sa il faca una dintre mamicile cu care incercam sa programez o sedinta, spunandu-mi inca de la telefon, prima programare, ca ea doreste acest lucru.

A-l lua cu forta inseamna a-l traumatiza si din nou – a-l eticheta, a-l blama pentru un simptom ce are legatura cu intreaga familie, a nu accepta faptul ca poate, si tu ca parinte ai gresit, ca zidul dintre voi a aparut, asa cum ziceam mai devreme – si e foarte greu sa darami ceva ce ai construit si ai intarit ani de ani. Ai rabdare si gandeste-te ca adolescentul tau trece printr-o serie de schimbari ce oricum il fac sa fie mai agitat, mai frustrat, mai nemultumit.

 Ce facem concret: Vin tot parintii in terapie (mama si/sau tata ). Acestia vor invata cum sa vorbeasca si cum sa comunice cu copilul, cum sa ii ofere timp si atentie pozitiva. Da, stiu sigur ca adolescentul vostru v-a gresit, dar oare, chiar nu exista nimic din ce ati putea schimba la voi, ca parinti? De ce sa astepti sa darame el prima caramida de la zidul dintre voi, cand poti face chiar tu asta, chiar din acest moment.

Ajuta la ceva sa ma plafonez si sa zic: „Pai, nu vrea sa vina la psiholog, eu ce sa fac, nu e vina mea!” ? Nu! Nu ajuta la nimic. Daca noi, parintii facem primul pas  – si  adolescentul nostru va vedea o schimbare, va vedea un model corect urmat de noi, va fi curios, va fi motivat.

Treptat, daca adolescentul vede ca noi, ca adulti schimbam ceva si facem un pas catre ei, atunci si adolescentul va fi mai motivat sa cunoasca persoana care a reusit sa ii schimbe parintii. Din curiozitate – va incepe usor, usor sa vina si acesta.

La final, pot spune ca exista intodeauna solutii. Important este sa alocam timp, energie, rabdare si nu in ultimul rand…DRAGOSTE.

Iar daca si tu te regasesti in vreuna din povestile spuse de mine, te rog nu ezita sa ma contactezi pentru a planifica impreuna sedinte de parenting putand gasi impreuna cele mai bune solutii pentru copilul si familia ta.

ARTICOL SEMNAT DE DIANA ZANFIR

Diana Zanfir este psiholog clinician si psihoterapeut in terapii cognitiv comportamentale, terapeut ABA, coordonator ABA, presedinte al asociatiei Evolution Center HSM, educator si director educativ cu experienta de 10 ani in invatamantul prescolar ce a lucrat si a integrat in invatamantul de masa copii cu TSA colaborand cu gradinite particulare recunoscute international si gradinita de stat acreditata european.

Fondator al programului de socializare pentru copii „Hai sa ne jucam cu Leo, Chit si Maggie”, program ce imbina dezvoltarea abilitatilor de socializare cu dezvoltarea personala si emotionala a copilului mic punand premisele la o cat mai buna adaptare sociala si integrare adecvata ca viitor scolar/adult.

Autor de carte pentru copii „Spiridusul florilor” si de articole de specialitate referitoare la tulburarea opozitionista la copii si strategii de lucru la clasa si articol despre comportamentele violente la copiii – strategii de preventie si interventie.

Contact:

     Adresa:     Calea Vacaresti, nr. 203, bl. 86, etaj 1, ap. 01, interfon 01, sector 4, Bucuresti
     Contact:    (004) 0771.73.88.00
     Email:       office@evolution-center.ro
     Site:          evolution-center.ro // evolution-center.com
     Facebook: bit.ly/FacebookEvolutionCenter
     Instagram: bit.ly/InstagramEvolutionCenter
     Patreon:    bit.ly/PatreonEvolutionCenter
     Youtube:    bit.ly/YoutubeEvolutionCenter

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *