fbpx

Terapia prin joc adlerian la copiii cu autism

 

      Copiii comunică și învață despre lumea din jurul lor prin joc. Dezvoltarea cognitivă începe cu jocul manipulativ, apoi jocul funcțional, urmat de jocul simbolic. Pentru bebeluși și copii mici, jocul înseamnă muncă. Este modul în care copiii descoperă despre împrejurimile lor și despre oamenii pe care îi întâlnesc în calea lor. Discreția și inhibiția în joc este un factor de diagnostic important în dezvoltarea emoțională, psihologică și cognitivă în special pentru copiii cu autism.

      Terapia de joc a fost dezvoltată în anii ’40 de Virginia Axline, care este fondatorul terapiei de joacă centrate pe copil.  De vreme ce copiii cu vârsta sub 11 ani nu stăpânesc simboluri și concepte abstracte care sunt esențiale pentru comunicarea verbală și le lipsește experiența în utilizarea matură a limbajului, aceștia folosesc jocul pentru a exprima emoții, pentru a explora relații și pentru a se descoperi pe sine.

      Copiii diagnosticați cu autism nu au capacitatea naturală de a utiliza jocul simbolic sau de a se preface, dar ei pot învăța să se implice în activități de joc simbolic. Copiii cu autism își dezvoltă funcționarea creierului, limbajul și interacțiunea socială prin terapia de joc.

      Să înțelegem cum se joacă copiii cu autism! Ei afișează trăsături specifice în comportamentul de joc, cum ar fi lipsa contactului vizual, nevoia de similitudine atât în conținut, cât și în stilul jocului și vorbire particulară. Au, de asemenea, perioade de anxietate crescută, de retragere, deficiențe în jocul funcțional, un grad mare de persistență în jocul lor. În prima fază a jocului (manipularea jucăriilor), copiii cu autism arată caracteristici atipice, cum ar fi limitarea jocului lor la o selecție redusă de obiecte sau la o parte izolată a unei jucării. Pot deveni preocupați pentru perioade lungi de un singur obiect. În plus, este frecvent ca copiii cu autism să aleagă jucării pe baza stimulării senzoriale pe care o oferă, cum ar fi mirosul, atingerea, sunetul, gustul sau vederea și preferă să se joace cu obiecte care nu sunt jucării, cum ar fi hârtia, ghivece și tigăi și alte articole de gospodărie.

      Ce înseamnă terapie prin joc adlerian? Terapia jocului adlerian este cadrul teoretic care folosește multe tehnici și concepte cu scopul înțelegerii stilului de viață al copiilor prin temele personale de joacă și prin modul în care interacționează cu ceilalți. Multe domenii de creștere, inclusiv dezvoltarea intelectuală, socială și emoțională sunt relaționate cu modul în care se joacă copiii. Copiii dezvoltă abilități motorii și sociale în condiții de siguranță, dacă li se furnizează un spațiu sigur în timpul activităților de joacă.

      Terapeuții  adlerieni consideră că puterea terapeutică a jocului va facilita procesul de lucru cu copiii cu autism, creând o legătură între terapeut și client, pe baza distracției împărtășite. Terapeutul explorează modul în care copilul atinge sentimentul de apartenență și credința copilului despre modul în care îi vede pe ceilalți și lumea. Unul dintre rolurile cheie ale terapeutului adlerian este de a explora modul în care copiii își păstrează un sentiment de apartenență sau de a fi „încorporat social”, urmărind copiii care se joacă în diverse situații și scenarii; notând temele create de copii în joc; prin examinarea modului în care copiii construiesc relații în sala de joacă; și prin comunicarea cu părinții și cu alte persoane din viața copiilor.

      Cei 4 C cruciali, formulați de Bettner și Lew afirmă că, pentru a supraviețui, copiii trebuie să (a) se simtă conectați cu alții; (b) să se simtă capabili; (c) să simtă că contează; și(d) să aibă curaj.

      Primul C crucial este conectarea. Scopul pozitiv este cooperarea, iar copiii au nevoie să simtă că aparțin pentru a se simți în siguranță și a putea lucra împreună cu ceilalți, pentru a nu se simți singuri și a căpăta încredere. Modul care îi ajută pe copii să se simtă în siguranță și conectați este de a înlocui atenția negativă cu atenție pozitivă, planificarea activităților împreună, ignorarea comportamentului care solicită atenție și învățarea autonomiei de către copii.

      Un alt C crucial este de a se simți capabil. Scopul pozitiv este încrederea în sine și credința acestor copii că pot să reușească. Copiii trebuie să se simtă competenți în lucrurile pe care le realizează și să creadă că pot fi independenți și responsabili. Copiii care se simt incapabili încearcă să-i controleze pe ceilalți. Pentru a ajuta copiii să se simtă capabili și să se încredere în sine, adulții ar trebui să fie prietenoși, nu să intre în luptă de putere cu copiii, oferind astfel oportunități și alegeri prin care copiii își pot manifesta în mod util puterea. În sesiunea de joacă, copiii aflați în luptă pentru putere vor transmite o mulțime de îndoieli și o lipsă a dorinței de a încerca lucruri noi.

Terapia prin joc adlerian la copiii cu autism

      Un alt C crucial pentru copii este să simtă că contează. Scopul pozitiv este contribuția, iar credința este că ei contează, sunt semnificativi și se simt valoroși. Copii care gândesc astfel se simt speciali și improtanți. Modurile în care părinții și terapeuții pot ajuta copiii să se simtă ca și cum ar conta includ menținerea aprecierii în relație; oferirea copiilor de șanse de a ajuta; și nu de a renunța. În sesiunea de joacă, acești copii realizează, de obicei, comentarii negative la adresa lor.

      Copiii care se simt neadecvați nu se implică foarte mult în terapia de joacă. Răspunsul copiilor la corecții sau critică excesivă este pasivitatea, lipsă de speranță și zero schimbare. C-ul crucial pentru inadecvare este curajul. Scopul pozitiv este reziliența, iar copiii trebuie să creadă că se pot descurca cu ceea ce primesc și să se simtă plini de speranță și dorință de a încerca (Bettner & Lew, 1998). Curajul înseamnă că copiii își vor asuma riscuri și vor încerca noi comportamente și abilități (Kottman, 1999). Modul în care părinții și terapeutul pot ajuta copiii de a dobândi curaj este să observe atuurile copilului și să ignoră punctele slabe ale acestora, expunându-i la sarcini care le asigură succesul și fără a le oferi copiilor critici.

      Terapia de joc adleriană constă în patru faze: (1) construirea relației; (2) evaluarea stilului de viață; (3) cunoașterea; și (4) reorientarea (Kottman, 1995). Tehnicile utilizate pentru a construi o relație democratică includ urmărirea comportamentului, o relație deschisă, reîncadrarea conținutului, încurajare, joc cu copilul și stabilirea limitelor.

      Unele tehnici pentru terapia jocului adlerian sunt acela de a-l face pe copil să realizeze un desen al unei amintiri speciale, care este utilă în observarea stilului de viață al copilului. „Întrebarea-minune” este utilă pentru a ajuta copilul să se gândească la noi opțiuni și implică ca acesta să se prefacă că s-a întâmplat o minune și că problemele au dispărut. Alte tehnici includ utilizarea metaforelor pentru numirea problemelor și utilizarea întrebărilor deschise  pentru a extrage interesele, punctele forte, experiențele și relațiile copilului. Copiii cu tulburare de spectru autism pot beneficia de terapie prin joacă adleriană. Terapeutul este alături de copil în timpul jocului și îl poate angaja pe copil în contact vizual, poate ajuta la îmbunătățirea abilităților lingvistice și ajuta copilul să dezvolte empatie și relații cu ceilalți. Copiii cu autism au nevoie de înțelegere, empatie și interacțiune socială cu ceilalți pentru a prospera și crește, acestea realizate cu suport, într-un mediu sigur.

Diana Dinca

      Daca ti-a placut acest articol, da-i un share ca sa il impartasesti si cu prietenii tai.

      Aboneaza-te la newsletter – pagina principala a site-ului – si  primesti gratuit „Ghidul inspiratiei tale zilnice”prin introducerea adresei de email .

      Acest articol a fost redactat de Diana Dinca – psihoterapeut la Evolution Center.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *